image

CESIUNE MARCI

Marca isi exercita, in prezent, foarte adesea actiuni asupra alegerii cumparatorului, nu numai prin faptul ca reprezinta o garantie de calitate, dar si prin aceea ca are si semnificatia unei oferte de servicii dupa vanzare, oferta care nu exista in cazul produselor anonime.

Drepturile asupra marcii pot fi transmise prin cesiune (vanzare) oricind in cursul duratei de protectie a marcii.

La cererea persoanei interesate si cu plata taxei prevazute de lege, OSIM inscrie cesiunea in Registrul National al Marcilor si o publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Cesionarul dobandeste totalitatea dreptului cedentului titular al marcii care, dupa efectuarea cesiunii, devine unitara in raporturile privitoare la marca.

In anumite conditii se pot transmite si drepturile asupra depozitului.

Prin cesiune marcile se pot instraina chiar independent de transmiterea fondului de comert in care aceasta este incorporata.

Prin contractul de cesiune cesionarul este subrogat in drepturile cedentului.

Acesta din urma nu va mai putea exercita actiunea in contrafacere decat pentru fapte anterioare cesiunii, introducand insa in cauza pe cesionar, intrucat in cazul procesului s-ar putea pune problema validitatii marcii transmise.

Cesiunea poate fi:

  • totala in situatia in care vizeaza toate clasele de produse, pentru care marca a fost inregistrata;
  • partiala in situatia in care vizeaza anumite clase de produse, fara limitarea teritoriala a folosirii marcii.

Dreptul de proprietate asupra marcii poate fi instrainat:

  • total;
  • partial;
  • cu titlu oneros;
  • cu titlu gratuit (prin donatie sau testament);

Contractul de cesiune poate avea ca obiect numai o marca in vigoare si valabila.

Important! Sub sanctiunea nulitatii cesiunea trebuie facuta in scris si semnata de partile contractante.